Mi-am intrebat inima, sufletul si mintea ce sa fac in continuare, acum cand suntem in impas... Si mi-au raspuns: orice s-ar intampla, dragostea pentru tine va ramane si va straluci mereu in inima mea; imaginea ta imi va invalui mereu mintea, iar amintirile noastre mereu imi vor innaripa sufletul. Este dincolo de puterile mele sa ma rup de dragostea ce ai sadit-o in fiinta mea. 

Sa-mi spuna si mie cineva daca poate... cine spune ca dragostea e ceva frumos...? Cine spune ca e un vis?... Daca sunt de neatins... m-am saturat de vrajeala... chiar nu este nimeni sa inteleaga ca astazi dragostea e falsificata... originalul s-a pierdut de mult.. nimeni nu stie... ce e de fapt.. iar daca te multumesti doar cu iluzii inseamna ca esti o persoana slaba... in fine nici eu nu mai stiu ce gandesc... Mi-ar fi placut ideea de a nu fi existat... 

Am trait dezamagirea iubirii si am invatat ca totul se termina asa cum incepe, pe neasteptate. Ca indiferet de modul in care vine, ea pleaca lasand urme adanci. M-a surprins ca nu m-am vindecat niciodata complet. Ca intotdeauna a mai ramas ceva de spus. Mi-am zis ca probabil asa e cand iubesti pe cineva. Nu poti sa ti-l mai scoti din suflet, chiar daca viata va poarta in directii diferite. Am ramas un suflet pustiu , ratacit in lumea asta atat de rece , lipsita de sens ..... traiesc hranindu-ma cu amintiri... Ce lume-i asta unde sunt condamnat si pedepsit pt ca vreau sa iubesc....... unde nimeni nu mai intelege iubirea absoluta.... de ce as mai ramane .... sa distrug iubirea... e un sentiment ce trebuie pretuit , nu distrus...... Si n-au decat sa nu ma inteleaga ..... eu nu voi renunta .

  Sunt o fiinta care iubeste si nu este iubita. Oare de ce este asa de greu, sa nu fii inteleasa, sa nu fi apreciata? sunt multe semne de intrebare??? Voi avea parte si eu de cineva care sa ma iubeasca si sa-l iubesc? Nu-mi pierd speranta. 

Ma plimb in ploaie sperand ca te gasesc, te strig si imi raspunde vintul, iar poaia imi rasunde ca tu esti linga mine invaluindu-mi trupul in picaturile de poaie, iar vintul imi sterge lacrimile ajungind pe obrazul tau ori unde te ai afla tu... 

Te caut ,dar nu te gasesc,te strig si mi raspunzi,te chem dar nu vii ma intreb esti doar un freamat de vint, o raza de caldura,o picatura de ploaie ce mi atinge trupul meu fierbinte ,daca ai fi teas lasa sa ma cuprinzi in intregine ,unde esti te rog raspundemi?  Fericirea e un dram de bucurie dintr-o picatura mare de necaz. Prietenul adevarat este acea persoana care stie sa-ti fie alaturi atunci cand ai nevoie de el si nu cere despagubiri pentru asa niciodata. Femeia este asemeni unei viori insa pe strunele ei pot canta si virtuozii si profanii. Fiecare suflet e coarda celipseste din lira vietii. Fiecare suflet e jocul de-a lumina cu haina curcubeului rupta in ghimpi oteliti. Fiecare suflet e un cant care aude cea dintai si cea din urma vibratie a necuprinsului pana in strafunduri, pana dincolo....

Nu stiu daca m-ai iubit, caci pentru mine dragostea nu se rezuma la vorbe. Tu esti o femeie curioasa si vrei sa pui ratiune si acolo unde este nevoie de uitarea de sine. Cred ca nici un barbat nu te va intelege. Daca nu ai fi fost orgolioasa cu mine ti-as fi scos din cap toate ciudateniile care te fac o femeie incomoda. Trebuie sa intelegi si sa inveti ca un barbat cat de stricat sau nenorocit ti s-ar parea mai are in el o ramasita de demnitate umana.A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti: teama, speranta, durerea, bucuria, placerea, sa nu depinda decat de o singura fiinta... de ea... A-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa gandesti cum ai putea sa o faci pe zi ce trece mai fericita!

In rochii de matase si dantele trece iubirea fredonand.O strig,o chem si ea zambeste...:\"Copil ce esti!Eu sunt un fulg!\" Alerg,o prind,o strang in brate,ea se desprinde rugator: \"Copil ce esti,dar intelege! Eu sunt un simplu muritor!\" Cad in genunchi ca la icoane si urmele i le sarut... Ea ma priveste hotarata:\"Copil ce esti! Ce pot sa-ti dau mai mult?!\" Ramai sa te cuprind o clipa apoi precum un fulg sa ne topim. Imi e de-ajuns sa mor cu tine ca-n vesnicie sa traim...!

Un gand pustiu mi-a ranjit descult ca nu am sa te mai vad,si mi-a surpat toate visele in fantana de dor a timpului nesperat. M-am ascuns in palme ca intre doua priviri asteptand o minune sau o speranta albastra pa care s-o inalt ca pe un steag in pustiul prin care gandul trece ranjind... Am sa te mai vad,nu-i asa?....Ochiul meu nu percepe realitatea .... minata de dorinta de a descoperi adevarul, vad in interiorul meu doar speranta. Dragostea mea fata de tine a fost cea mai mare nebunie, dar a fost o nebunie frumoasa. Stiu... ca uneori valurile vietii ma arunca pe un mal unde ma lasa sa ma descurc singura in sentimentele si problemele mele, dar de ce anume acum?