Cascada unei iubiri nemuritoare

    Departe de tot ce e sofisticat şi modern, este un colţ de paradis. Unde palmierii îşi apleacă frunzele mari cât o umbrelă. Ne-am rătăcit noi. Ne făceam drum prin verdele des şi frumos. Mergeai în urma mea, se vede că soarele iubeşte aceste locuri, fiindcă totul era scăldat în lumina şi căldura lui. Mă ţineai de mână, însă ea tot timpul aluneca. Hainele în totalitate se lipise de mine şi de tine nu îmi mai ajungea aer. Am apucat cu mâna o ramură împovărată cu frunze mici şi dese, pe când le-am dat la o parte am încremenit. Erai şi tu curiosă să vezi de ce mam oprit. În ochii noştrii se reflecta o cascadă. Un aer plăcut venea din partea ei. Din cauza căldurii înăbuşitoare aveam nevoie de o boare de răcoare. Cascada pe care tocmai o descoperisem era ca un dar ceresc. Eu privindute pe tine cu hainele lipite de tine în faţă cascadei îmi vine o idee. În mintea mea se desfăşoară un scenariu ca în filme, noi doi sub cascadă.  Eu sărutândute peste tot corpul începând după urechi şi coborând uşor, uşor pe corp ajung la sânii tăi, cobor mai jos cu limba petrec corpul tău precum curgea apa cascadei.

- Îngeraşul meu dulce, ai şoptit tu. Şi simţeam cum un val de plăcere mă cuprinse. Dar nu doream să mă grăbesc. Mai tras în sus, doreai să simţi dulceaţa buzelor mele. Ne contopisem cu acel sărut divin.  Tremuram de plăcere, atingerea apei şi a trupului tău mă făceau să tremur. Braţele mele te mângâiau. Erai tandră şi minunată, doream să reduc distanţa dintre noi la zero, ca să simt prin tine, să traiesc prin tine. Ai început să-mi săruţi faţa, apoi încet ai alunecat pe gâtul meu, urma pieptul, abdomenul. Mergeai în jos urmai calea picăturilor de apă.Cu mâinile ai cuprins darul meu preţios. Încet ai trecut cu limba peste el, era încordat, pregătit ca să-ţi ofere plăcere divină. Dar încă nu era momentul. Alunecase încet în gura ta, erai dornică să-l gusti, aceasta am citit în privirea ta. După ce ai gustat din plin, ai trecut cu buzele peste el şi l-ai mângăiat cu limba.

   Mă priveai atentă, respiram din greu. Mă pierdeam în privirea ta. Apoi încet ai atins sânii cu el, am simţit cum a  trecut o căldură plăcută prin tot corpul, ardeam de dorinţă, însă nu era timpul. Te-ai ridicat ca să mă săruţi, astfel măcar un pic să-mi potolesc din setea mea pentru tine. Apa mă mai răcorea şi mă ajuta să mă stăpânesc. Picăturile reci şi rapide mai potolise un pic focul pasiunii, dar nu pentru mult timp. Mam îndepărtat un pic de la tine, ca să te privesc. Zâmbeam,  nu mă aşteptam să te dezlanţui. Culoarea ţi-a lovit obrajii, te vedeam printre perdeaua de picături, eram gelos pe apă fiindcă te mângăia. Dar ai rupt distanţa dintre noi, te-am mângăiat pe obraji mă priveai şi zâmbeai dulce, dar totuşi ochii îţi erau trişti. Oare, de ce? Mam gândit eu. Te-am cuprins de parcă doream să-ţi transmit fericirea ce o aveam în suflet. După ce un pic mă mai liniştisem, simţeam că era suficiet doar să mă atingi şi mă topeam. Te-am sărutat şi am simţit, cum un val de caldură mi-a strapuns inima. Ardea dorinţa de aţi aparţine pe deplin. Sărutările tale îmi făceau ca  inimia să-mi bată atât de tare încât aveam impresia că o să îmi sară din piept. Tu îmi şopteşti încet la ureche.

-          Te doresc. Vreau să fiu a ta. Iar eu îţi spun.

-          Te iubesc, mâinile îmi alaunecau încet spre fesele tale inundate de apa cascadei şi încet te trăgeam mai aproape de mine. Îţi şoptesc uşor la ureche.

  - Te doresc iubita mea. Atunci tu cu un zâmbet dulce pe chip mă cuprinzi în braţe şi începi să mă săruţi pe frunte, pe ochi, pe buze. În timp ce ne afundam într-un sărut pasional eu îţi cuceresc intimitatea cu o mişcare bruscă dar în acelaşi timp tandră scoţi un mic icnet de plăcere. 

 După începi să te mişi la unison cu corpul meu. Acolo sub picăturile apei din cascadă devenim un singur trup ne contopisem cu natura.  Zgomotul apei ce curgea acoperea zgomotul respiraţiei noastre plină de plăcere, plăcerea că aparţinem unul altuia. Până şi natura părea că se bucura de dragostea noastră făceam parte şi noi din acel mic paradis, care acuma devenise paradisul nostru, asemenea lui Adam şi Eva, nu ne era ruşine de goliciunea noastră. Mă simţeam bine în braţele tale, pulsurile noastre se contopise cu sunetul cascadei, trăiam şi visam în acelaş timp. Nici apa cascadei nu putea să stingă focul aprins, ea din contra ne mângăia şi ne făcea mai sensibili, mai vulnerabili, mai receptivi la toate atingerile şi mişcările noastre. Traiam un vis din care ne era frică să ne trezim, pentru că ştiam că în lumea reală nu putem să ne exprimăm sentimentele prin aceste gesturi tandre. Încet, încet focul pasiuni creştea şi cu fiecare clipă ce trecea plăcerea devenea mai intensă, iubirea noastă devenea mai mare. Ne mişcam încet fără grabă, fiecare mişcare ne aducea o senzaţie placută, am zâmbit în colţul gurii, fericirea se citea în ochii mei, fericirea de a fii cu tine, de a te simţi.  

   Am simţit o amorţeală plăcută, ce îmi furnica corpul parcă nu-mi ajungea aer, în gură am simţit un gust dulce, era gustul placerii. Aceasta însemna că iarăşi a venit timpul să devenim din un tot  întreg, doi. Mai mângăiat atent pe spate şi mai sărutat. Ne-am îmbraţişat, îmi plăcea să te mai simt aproape, măcar atât. Mă liniştisem, lăsam apa să curgă peste noi să ne răcorească, de şi era greu fiindcă erai aproape…

 

A trecut ceva timp de la călătoria nostra în acel colt de rai, acuma acelaş soare mă răsfăţa cu atingerea sa. Erai culcată pe nisip, priveai norii ce strabăteau cerul albastru. Am apărut şi eu, pe nisip au rămas urmele mele şi a baieţelului, ce mă ţinea de mână, ţi-am adus ceva ca să te răcoreşti.

 - Ce fac fetele mele? Stăteai cu burta cât o lebeniţă la soare, era imensă.

- Dragă, pune mai repede mâna pe burtă, fetele doresc să te salute. Eu mi-am aplecat urechea şi am lipito de burta ta. Fetele erau agitate fiindcă simţeau atingerea tăticului său.

- Abea aştept să le văd, am zis. Şi am sărutat burtica.

- Mai e puţin, mai e puţin. Scumpelul nostrum mic admira această scenă, avea doar doi ani, trei ani se scurse de la acea seară în care ne-am unit viaţa pentru veci. Sper şi atunci când vom fii mai bătrâni, să simţim acelaş foc în inimă. Peste câteva săptămâni, familia se mai mărise. Au apărut două fetiţe  blonde cu ochi albaştrii, erau superbe. Casa noastră din nou s-a umplut de bucurii şi zâmbete. Mă uitai la tine şi fetiţe, nu îţi venea să crezi că am reuşit să dăm viaţă la aşa fiinţe minunate în acel colţ de rai lipsit de tot ce e modern şi nou, în care poţi avea parte de o partinire cu minunata natură.