Mă uit la foaia asta de hârtie moşule şi mă intreb dacă-mi ajunge loc să scriu în ea tot ce voiesc să-ţi cer.
Mă gândesc că mi-ai rămas dator, că tot ce mi-am dorit cândva, am amânat mereu pe altă dată, dar nu mă plâng, de fiecare dată ai ştiut matale să alegi ce e mai bine pentru mine.
Bunăoară pe când uitam să fiu cuminte, în loc să pui în cizmuliţe nuieluşa care să îmi aducă aminte de cum ar trebui să fiu, tu mi-ai lăsat în dar o tânără subţire.
Erai sărac pe-atunci moşule, că fata era dezbrăcată şi a trebuit să o învelesc în păturica mea.
Nu pot să zic nimic de ea, că am păstrat-o până azi, doar că mi s-a părut a fi un schimb, fiindcă ţi-am pus în sac atunci, toată copilăria pe care o aveam în suflet şi lumea cu alţi ochi am început s-o văd.
Mai ştiu de seara aia în care cizmuliţa roşie care te aştepta, stătea în cap la fiul meu.
Te înţeleg că n-ai avut unde să-mi laşi cadoul mult râvnit.
În seara aia am zâmbit cât pentr –un milion de sărbători, căci din cizmuliţă trebuie să fi ieşit atâtea glume şi-atâta bună dispoziţie în casa mea.
Făceai minuni adese ori şi aduceai la cei săraci puţină alinare.
Eu nu te mai vedeam, fiindcă eram pe la serviciu an de an, aşa că mă mulţumeam să-ţi ghicesc surâsul prin casele străine.
Mă tot întreb dacă aş fi putut să fiu măcar o dată cuminte, ce dar de preţ mi-ai fi adus?
Sunt mulţumit că încă sunt, că am în jur persoane dragi, că mi-ai lăsat iubirea să-mi lumineze drumul, că pot să râd de toate şi de tot şi am răbdare să te-aştept an după an.
Ce pot să-ţi cer Moş Niculae, acum când simt că sunt bătrân la fel ca tine?
Poate c-ar fi mai bine, să duci din visele pe care le-am purtat, la cei care mă ştiu şi încă se mai întreabă dacă îmi merge bine.
Doar cizmuliţa o păstrez, chiar dacă roşul de odinioară s-a cam şters de timpul care apurtat-o an de an şi uite, am să fac bocancii mei să strălucească, nu că mi-o ceri, dar ştiu de ieri, că-i drumul lung spre veşnicie, o să mă rog şi pentru tine un pic să ai putere să bucuri pe cât mai mulţi, o să te-aştept cu zâmbetul pe buze şi o să pun într-un borcan nuieluşa de la tine să fie verde cât mai mult şi să-mi arate drumul către stele.
Mă gândesc că mi-ai rămas dator, că tot ce mi-am dorit cândva, am amânat mereu pe altă dată, dar nu mă plâng, de fiecare dată ai ştiut matale să alegi ce e mai bine pentru mine.
Bunăoară pe când uitam să fiu cuminte, în loc să pui în cizmuliţe nuieluşa care să îmi aducă aminte de cum ar trebui să fiu, tu mi-ai lăsat în dar o tânără subţire.
Erai sărac pe-atunci moşule, că fata era dezbrăcată şi a trebuit să o învelesc în păturica mea.
Nu pot să zic nimic de ea, că am păstrat-o până azi, doar că mi s-a părut a fi un schimb, fiindcă ţi-am pus în sac atunci, toată copilăria pe care o aveam în suflet şi lumea cu alţi ochi am început s-o văd.
Mai ştiu de seara aia în care cizmuliţa roşie care te aştepta, stătea în cap la fiul meu.
Te înţeleg că n-ai avut unde să-mi laşi cadoul mult râvnit.
În seara aia am zâmbit cât pentr –un milion de sărbători, căci din cizmuliţă trebuie să fi ieşit atâtea glume şi-atâta bună dispoziţie în casa mea.
Făceai minuni adese ori şi aduceai la cei săraci puţină alinare.
Eu nu te mai vedeam, fiindcă eram pe la serviciu an de an, aşa că mă mulţumeam să-ţi ghicesc surâsul prin casele străine.
Mă tot întreb dacă aş fi putut să fiu măcar o dată cuminte, ce dar de preţ mi-ai fi adus?
Sunt mulţumit că încă sunt, că am în jur persoane dragi, că mi-ai lăsat iubirea să-mi lumineze drumul, că pot să râd de toate şi de tot şi am răbdare să te-aştept an după an.
Ce pot să-ţi cer Moş Niculae, acum când simt că sunt bătrân la fel ca tine?
Poate c-ar fi mai bine, să duci din visele pe care le-am purtat, la cei care mă ştiu şi încă se mai întreabă dacă îmi merge bine.
Doar cizmuliţa o păstrez, chiar dacă roşul de odinioară s-a cam şters de timpul care apurtat-o an de an şi uite, am să fac bocancii mei să strălucească, nu că mi-o ceri, dar ştiu de ieri, că-i drumul lung spre veşnicie, o să mă rog şi pentru tine un pic să ai putere să bucuri pe cât mai mulţi, o să te-aştept cu zâmbetul pe buze şi o să pun într-un borcan nuieluşa de la tine să fie verde cât mai mult şi să-mi arate drumul către stele.
un vis de copil, copil ce vede viata asa cum e ea
RăspundețiȘtergere