speranta este ca un fir de ata, dar pesimismul este ca un sarpe cu venin. omul pesimist este incatusat in viata lui maruntasi in tristete el va incerca mereu sa asi caute salvarea. omul optimist este inconstient si visator, crede ca poseda cea ce de fapt el nu are. ori optimist ori pesimist de esti totul e in zadar nimic nu e de pierdut nimic de castigat. daca din greseala tu speranta ai alungat nu dispera, tu degeaba te-ai intristat. speranta este ca un pahar cu apa vie insa se poate transforma si in otrava, deci nu te atinge de acest pahar in zadar atunci cand ai sa pierzi caci de al vei bea in negru tu vei vede viata  nu in roz. destinu nu e scris nu-l poti afla, nu poate fi controlat, dar el poate fi faurit in taina. pentru tine ce a fost si ce va fi este rodul gandurilor tale ce poarta a sortilor haina. priveste in singuratatea cerului inseninatate si cu marele absolut atunci vei gasi vesnicia. de ce e cerul albastru de ce e lumina alba? poate pentru ca toate poarta a domnului seninatate.

Inaintea altcuiva,
tu simti duritatea ta,
diamant negru patrat
numa-n colturi slefuit.
Calea ta este taiata
de propria duritate.

In felii s-a sfasiat
carnea toata si-a brazdat
parca-i brazda din arat.
Nu mai are de cules,
singur calea si-a ales,
neagra cale insangerata
si in duhu-i blestemata!

Doamne, cum sa-l scot deacolo?
tot iadul l-a-mpresurat...
da-mi putere sa indur
si sa-i pot croi un drum!

Ma ametesc toti diavolii,
ma arunca-n agonii,
fara sange m-au lasat,
inima mi-a incetat...
Doamne sfant, ce sa ma fac?