Totalul afișărilor de pagină

luni, 28 martie 2011

Ai aparut ca un curcubeu, mi-ai luminat cele mai intunecate si nepatrunse ganduri... Am stiut atunci ca trebuie sa vin la tine... de atunci suntem un univers, fiecare stea e a noastra, fiecare rasarit e pentru noi, iar apusul e doar o chestiune de timp... Te-am asteptat cum asteapta desertul ploaia, esti ceea ce ursitoarele mi-au prezis dar nu mi-ai spus unde sa caut.. Erai langa mine, dar ce mult mi-a luat sa te gasesc... sa iti spun cat te iubesc...!!!
Ce caut ? O adiere de vraja . O scanteie de magie . Sunt doar o umbra De ce prefer eu noaptea ? De ce imi place frigul ? De ce aleg singuratate si la tine nu mi-e gandul ? De ce trec zorii ? De ce se scurg? De ce tu stai cu mine si eu de tine fug ? De ce sunt doar o umbra pe care tu o vezi , cand vrei ca sa o simti dispare si o pierzi ? Ai vrea sa fiu cu tine , ma cauti , ma astepti ... In ceata ma topesc si iar si iar ma pierzi ! Alerg in labirintul abisului si sper ... Sa pot sa inteleg iubirea si sa ma inalt la cer ! Dar in zadar eu caut daca de tine fug Si las in urma altii , care la mine plang . Caci sufletul ce piere suflare nu mai are Si nici speranta ca viata lui nu moare ! Incerc sa te descompar dar eu nimic nu simt , In timp si-n spatiu ma pierd in labirint ! Eu nu pot intelege ceva ce eu nu stiu , Tu imi oferi iubire dar eu nu pot ca sa simt . La mine totul e , adesea , in viata trecator , Ma plictisesc de toate si visele imi mor . Asa sunt eu , o adiere , nimic mai mult ! Sunt doar o umbra si simt ca incet ma duc . Se sting luminile , afara-i ceata Si intunericul domneste . Stau la oglinda si vad in fata Singuratatea ce ma topeste . Nu cred sa pot iubi vreodata Sufletul meu e inghetat . Sunt ca o naluca ciudata De o atingi dispare imediat . Alerg in noapte intr-un labirint In al meu vis la infinit , Cand fulgere cad langa mine Si vintul rece ma cuprinde , Prin ploaia deasa care curge Eu fug si fug mereu de tine ! De ce ? Nu stiu ! Ce e cu mine? Sunt doar o umbra care dispare in zori , Asa cum piere in vant mireasma unei flori ! O amintire eu voi fi , cand ceata lent ma va topi ! Sunt precum o oglinda in care nu vezi nimic , decat pe tine , ... dar nu si pe mine , fiind o poarta magica catre un alt taram necunoscut , iar daca o privesti iti fura puterea , raminindu-i prizionier . Sunt precum o mare argintie in care te inunzi . Sunt un mister , un necunoscut , pe care nu-l poti descoperi . Sunt doar un vis ... ce nu poti ca sa-l uiti ! Nu exista nimeni care sa poata sa ma ridice din prapastia tristetii si a singuratatii in care am cazut , sau cineva care sa ma opreasca din goana neincrederii si a mahnirii cea fara de sfarsit , ratacind in ceata destinului meu , care ma sufoca cu nebuloase nelamuriri , pierzandu-mi sperantele in acest labirint al vietii mele , stropind in jur picaturi de sange ale unei iubiri otravite , care zace in intunericul sufletului , lipsit de mangaieri si iubire , ...... la nesfarsit ......la infinit....
Niciodata nu mi-am dorit sa fiu invingator; Ci doar sa iubesc si sa fiu iubit. Nu mi-am dorit vreodata sa-i fiu cuiva Dusman de moarte, Aceasta fiindca nu am luat nimic. Doresc sa dau... insa cum de am devenit agresor in ochii Altora.... O neintelegere! Adanca precum o stramtoare! Astfel stau impreuna cu nenumarate Fiinte tacute, Puternic in ciuda mea insumi. Cateodata, mi se smulge un oftat prelung; Nici nu m-am gandit vreodata ca oftatul va avea Un ecou atat de puternic! insa nu pot retine oftatul ce se naste Din amaraciunea mea Ori din cantatul celui satisfacut, aidoma unei vrabii, deoarece Iubesc si sunt iubit Aceasta este esenta amarelii: Cu propriile-mi maini trebuie sa frang cantecul Din gatlejul meu nascut


Publicat de la

2 comentarii:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)