să te întorci, nu plâng
cu picioarele pline de noroi
stau în pădurea de cuvinte nespuse

te strig
nu am ştiut
dacă ai nume
numai cu rasuflarea
poti rupe sârmele ghimpate
numai cu lacrimi
poţi înveli mâinile
aburind pecetea iubirii veşnice
aştept cuvântul,
zidit întors în vorbe înfometate
să-mi spună că sunt frumoasă
să nu mă sting
mi-am amintit,tu esti adierea
care înclină firul de iarbă
din vasul de lut?

mă-ntreb