Nu stiu de ce, dar imi lipsesti in orice. Imi lipsesti cand ma trezesc si nu sunt in bratele tale, cand fac baie si nu te regasesc printre clabuci, cand citesc si nu ma intrerupi cu atingeri dulci, cand gatesc si nu esti acolo sa ma asisti, cand ma plimb singur si nu simt mana ta intr-a mea, cand ma uit la stele si nu esti langa mine sa imi citesti mesaje de dragoste de pe cer, cand ma uit la meci si nu iti striga sa piarda echipa cu care tii, cand plang si nu are cine sa-mi stearga lacrimile, cand ma culc si nu ma pot cuibari in bratele tale, cand ma uit la copaci, la animale, la oameni si nu te regasesc in nici unul, desi te vad in fiecare. Oare de ce mi se intampla asta? Poate pentru ca te iubesc si imi lipsesti in fiecare clipa? Oare daca voi adormi, te voi regasi in vis? Pentru ca spuneam ca iubirea noastra trece de tot, de somn, de moarte, de oceane. Si atunci stiu ca esti langa mine, caci tu esti in mine si vei ramane acolo mereu.
Minunea noastra simpla e ca iubim mereu cu tainica uimire traita-ntiia oara , ca ne aflam alaturi la bine si la greu, senini cind zarea poate si pentru noi sa moara.Minunea noastra simpla e darul de a sti, ce-i dor si ce-i tristete si ce-i singuratate, minunea noastra simpla e c-am ramas copii si ca la fel raminem cit inima ne bate.
M-am trezit dimineata, am intins bratul pentru a te simti si am realizat ca nu mai esti langa mine. Mi s-a facut dor de tine, de atingerea ta calda, de privirea ta plina de speranta, de cuvintele de dor ce azi nu le mai aud. Am inteles atunci ca, orice as face, nu vei mai fi langa mine dimineata sa ma strangi in brate si sa-mi doresti o zi plina de soare, o zi in care soarele va straluci doar pentru dragostea ta si a mea... Ca noptile voi plange, trist, caci stelele deja au uitat sarutul nostru si imi spun: mergi pe drumul tau! Care e drumul meu? Realitatea sau visul?
Totul ne desparte: distanta, viata, oamenii, poate si destinul. Daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari, pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt apusul si rasaritul... Sunt totul si, totusi nimic ...
Ai ascultat vreodata ploaia? Ai privit-o cum saruta pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte? Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriat ti-ai retras lacrimile inauntrul tau?
Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi; iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata prin tine ... Gandeste-te la mine: fii pamantul meu, lasa-ma sa fiu ploaia ta!
Se-ntampla sa speri ca-n viata vei cunoaste fericirea, apoi abandonezi ideea, cand, in cale iti apare iubirea, mai pura, mai duioasa, mai limpede si plina de pasiune decat ai stiut ca poate fi. Si asimilezi toate calitatile persoanei iubite in tine, sperand ca va dura mereu sa te trezesti dimineata in bratele celui drag, ca iti vei auzi numele in soapta plina de pasiune in fiecare seara. Si... apoi te trezesti singur, spunandu-ti ca a fost doar un vis. Dar n-a fost un vis, caci inca mai persista mirosul de dragoste si imaginea lui, mereu in mintea ta.
Minunat...
RăspundețiȘtergere