As vrea sa fiu o floare
Ca tu sa ma culegi
Sau taina cea din zare
Cu ochii s-o dezlegi./
As vrea mireasma verii
Pe buze sa-mi aprinzi
S-au prospetimea marii
In plete sa ti-o prinzi./
Pe umaru-ti de marmuri
Sa pot sa ma cobor
In satene bucle valuri
Sa cant, sa rad, sa zbor !!

E noapte-afara cind privesc,
si la tine ma gindesc.
Si doresc sa te-ntilnesc,
Pe strada ce o privesc.
E un vis ce vis ramine.
Tu,esti departe de mine.
Si nu vei sosi nicicind,
Numai la mine in gind.
Inima-mi de dor suspina,
Ar vrea sa-ti stea vecina.
Ce pacat ca esti departe,
Macar de te-as cunoaste.
Mi-ar schimba cu ceva viata,
Daca ti-as cunoaste fata.
As fi mult mai linistita,
Poate chiar si fericita.

 

N-am sa strig si n-am sa plang,
Am sa tac in asta seara.
Nu vreau inima sa-ti frang ,
Vreau tacerea mea sa doara .

Vreau sa doara doar atat
Cat poate sa doara firea
Ca nimic n-are valoare
Daca nu-ti mangai privirea .

Vreau sa doara doar atat
Cat poate sa doara-n noapte
Orice vis neimplinit
De-o iluzie de soapte .

N-am sa strig si n-am sa plang,
Am sa sufar in tacere
Nu vreau inima sa-ti frang
Sa cunosti a ei durere .

 

Trezeşte-te!
mă strigă
raza dimineţii.
Nu sta cu ochi-nchişi
privind la soare!
Trezeşte-te!
Salută
venirea primăverii!
Cuprinde-mă în cântec,
iar vieţii dă culoare!
Trezeşte-te
şi cântă
un cântec de iubire!
Trezeşte sentimente,
în ochii care plâng!
Trezeşte-mă
pe mine,
să-mi caut fericire!
Sunt pregătită astăzi,
cu zâmbet să înving...

unica mea iubita

Ca o pasare tu esti,
Ce zboara pe intinsul cer
Si libera in tot cuprinsul,
Ea se invaluie-n mister.


Cand m-ai zarit din inaltimi
Ai coborat la mine.
Si ti-am placut atat de mult,
Ca m-ai luat in zbor cu tine.


Noi ne iubeam ca doi copii
Strangand la piept unul pe altul,
Tocmai de sus din inaltimi,
Din cerul prea-inaltul.


Din joaca noastra de copii
A renascut o floare,
E dragostea cea minunata,
Mai scumpa ca oricare.


Eu te iubesc, te voi iubi
Mereu ca-n prima clipa,
Caci tu ai fost si vei ramane
Unica mea iubita.

 

speranta este ca un fir de ata, dar pesimismul este ca un sarpe cu venin. omul pesimist este incatusat in viata lui maruntasi in tristete el va incerca mereu sa asi caute salvarea. omul optimist este inconstient si visator, crede ca poseda cea ce de fapt el nu are. ori optimist ori pesimist de esti totul e in zadar nimic nu e de pierdut nimic de castigat. daca din greseala tu speranta ai alungat nu dispera, tu degeaba te-ai intristat. speranta este ca un pahar cu apa vie insa se poate transforma si in otrava, deci nu te atinge de acest pahar in zadar atunci cand ai sa pierzi caci de al vei bea in negru tu vei vede viata  nu in roz. destinu nu e scris nu-l poti afla, nu poate fi controlat, dar el poate fi faurit in taina. pentru tine ce a fost si ce va fi este rodul gandurilor tale ce poarta a sortilor haina. priveste in singuratatea cerului inseninatate si cu marele absolut atunci vei gasi vesnicia. de ce e cerul albastru de ce e lumina alba? poate pentru ca toate poarta a domnului seninatate.

Inaintea altcuiva,
tu simti duritatea ta,
diamant negru patrat
numa-n colturi slefuit.
Calea ta este taiata
de propria duritate.

In felii s-a sfasiat
carnea toata si-a brazdat
parca-i brazda din arat.
Nu mai are de cules,
singur calea si-a ales,
neagra cale insangerata
si in duhu-i blestemata!

Doamne, cum sa-l scot deacolo?
tot iadul l-a-mpresurat...
da-mi putere sa indur
si sa-i pot croi un drum!

Ma ametesc toti diavolii,
ma arunca-n agonii,
fara sange m-au lasat,
inima mi-a incetat...
Doamne sfant, ce sa ma fac?